Cela Neamţu… Doamna de pe strada Doamnei

În Bucureşti, pe strada Doamnei, la nr. 9, se află atelierul plasticienei Cela Neamţu. O doamnă nu putea avea atelierul decât pe strada DOAMNEI. Dacă ai şansa să intri acolo începi să te multiplici.

Sunt în tapiseriile ei atâtea coloane, arcade, raze de lumină, transparenţe, cântece, armonii, grădini cu frumoasele lor fiinţe, altare, porţi, încât te poţi duce oriunde. Poţi fi chiar şi în Ierihon. Mă mişc cu foarte mare atenţie, nu cumva să dau peste ghemele de fire în culori nebănuite sau mai bine zis ştiute doar de ea.

Read more

Rafinamentul tapiseriei

Arta tapiseriei ţine întotdeauna de nobleţe. Ea îşi identifică originile în mediul culturii tradiţionale şi se exprimă în alesături sau textile de interior de la covoare, păretare sau lăicere până la arta broderiei şi vestimentaţia aulică de uz curent sau de ceremonie. Tapiseria a ilustrat în cazul nostru o sinteză formal-cromatică bazată pe îndelungi cristalizări stilistice în acord cu o filozofie marcată de raporturi cordiale cu natura. Simbolismul la care s-a ajuns în timp ţine seamă de elementele universului unde aştrii compun o cosmogonie, vegetaţia o şansă a vieţii. Semnele soarelui şi ale lunii, arborele vieţii, simbolurile zodiacale devin, toate, chintesenţa plastică a unor concepţii asupra lumii. Puterea creatorilor anonimi de a sugera prezenţa cosmosului derivă din şlefuirea milenară a minţii capabilă să transceadă orizontul iluzoriului în semnele unei autentice mitologii.


Read more

Recomandare pentru premiul Ioan Andreescu al Academiei Române – Cela Neamţu

Există la Cela Neamţu un aplomb al seninătăţii neatinsă de reversibilitatea circumstanţială a timpului. Artista nu a avut niciodată sfiala începuturilor adiacente sau dibuitoare. În tot ceea ce face, etapele evolutivese succed cu o siguranţă de sine lipsită de efecte spectaculoase. Atmosfera festivă, de o gravă solemnitate, pe care compoziţiile sale o propagă este discret învăluitoare, ca o bunăvestire.

Read more

Atelier de creaţie

Expoziţia “Atelier – Cela Neamţu”, de la Muzeul de Artă Vizuală, adduce pe simeze lucrări recente ale uneia dintre personalităţile de marcă ale artei contemporane româneşti care şi-a definit, prin creaţia sa, prin participările frecvente la concursuri şi expoziţii naţionale şi internaţionale de tapiserie, un loc de excepţie în tapiseria contemporană românească.

Read more

Cela Neamţu şi triumful tapiseriei

Considerată multe secole un obiect pur decorativ, menit să umanizeze interioarele mai cenuşii sau să le dea un plus de strălucire şi splendoare narativă celor somptuoase, tapiseria şi-a depăşit pînă la urmă acest „handicap” interpretativ, bucurîndu-se, începînd din a doua jumătate de secol 20, de o asimilare categorică în familia artelor majore. La asta au contribuit proteismul inepuizabil al procedeelor de lucru şi stilurilor, tematica extraordinar de complexă, materialele cu varii structuri şi, nu în ultimul rînd, posibilitatea lor de vizualizare în expoziţii, muzee, sedii de instituţii cu impact internaţional ş.a.m.d.

Read more

Revelaţiile tapiseriei

Tapiseria – imagistică în fire de aur, de lînă ori din alte materiale – e „pictură“ cu statut particular. Tapiseria artistică – stimulată, în Renastere si mai tîrziu, de către mai marii epocilor, lansată în saloane celebre, fusese un indicator al somptuosului, al bogătiei si al retoricii de curte. Tapiseria de altădată însemna optiune pentru frumosul ambiental, înfiintînd cadrul adecvat grandorii.

Read more

Ceasul astral

Pe Cela Neamţu am numit-o într-un film pe care i l-am dedicat “pasărea măiastră a tapiseriei româneşti”. Zicerea mi-au inspirat-o păsările cele fermecate din tapiseriile sale ţesute sau brodate, zburătoarele care cântă şi încântă frumuseţea. În vreme ce le plăsmuia la războiul de ţesut cu un fel de înaripare sălăşluitoare în făptura creatorilor de stripe şi cu iscusinţă şi răbdare de meşteră ţesătoare din cele născute să fie aşa, Cela şi-a pus ea însăşi aripi şi a început să plutească cutezător peste pajiştile tapiseriei, cele vrăjit policrome şi pline de florile fără de număr ale grădinii Raiului.

Read more

O retrospectivă remarcabilă

Pe 18 iulie, la Galeria de Artă „Frezia” din oraşul Dej, marea tapisieră Cela Neamţu, cel mai titrat nume din arta textilă românească, autoare a unei opere recunoscute pe mai multe continente, figurînd în colecţii particulare din ţară şi din străinătate, artist răsplătit cu numeroase şi importante premii şi distincţii, a deschis, în prezenţa Preasfinţitului Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, şi a unui numeros public, o expoziţie cu 20 de tapiserii.

Înaltul ierarh a acordat două diplome de excelenţă din partea Mitropoliei Clujului soţilor Cela şi Costin Neamţu (cunoscutul pictor) pentru implicarea în activităţile caritabile patronate de Biserica Ortodoxă Română, în campania de strângere de fonduri pentru Centrul de Îngrijiri Paliative ,,Sfântul Nectarie”.
Trebuie menţionat şi faptul că în acest iulie s-au împlinit 14 ani de la inaugurarea respectivei galerii de artă care, de-a lungul anilor, şi-a cîştigat un bun renume graţie organizării a peste 150 de evenimente plastice.

De aceea, organizarea unei retrospective de-o asemenea anvergură, cu tapiserii de Cela Neamţu, unele expuse în centre culturale renumite din afara ţării, într-un circuit itinerant, n-a făcut decît să confirme că în acest spaţiu expoziţional valoarea este autoritară, vizibilă.

Artist universal, venit din particularul-fabulos-tradiţional al Moldovei (satul Piciorul Lupului – ce nume superb din poveştile populare spuse la gura sobei!), de aproape jumătate de secol, Cela Neamţu a păstrat cu iubire cutumele imagistice şi cromatice ale ţinutului naşterii, meşteşugind într-o tehnică hautelisse, dificilă, anevoioasă şi uimitoare, o operă monumentală, în care perfecţiunea capătă şi vocaţia modernităţii. Astfel, copila plecată din satul natal cu tot cu miracolul datinilor în suflet a reuşit, şlefuind şi stilizînd, vopsind şi înnodînd bob cu bob, fir cu fir de lînă, cu o acribie pe care numai conştiinţa harului şi a misiei o dau, să ţeasă o emoţionantă operă.

Sentimentul cosmic al eternităţii, lumina icoanelor ţărăneşti, miticul, fabulosul, natura cu frămîntările ei ciclice, sacrul sunt motive care apar în lucrările Celei Neamţu, măiestrite şi desăvîrşite.

A privi cu ochi profani, cercetînd doar virtuţile artistice ale unei asemenea creaţii, înseamnă o insuficientă receptare, fiindcă opera Celei Neamţu este o operă morală exemplară şi necesită multiple nuanţe şi unghiuri ale privirii. Fie că e vorba de Porţile Ierusalimului, donate „aşezămîntului românesc de la Ierihon” (la 30 de km. de Ierusalim) pe care pelerini din întreaga lume le admiră (la galeria din Dej au fost expuse bannere care reproduc aceste lucrări), sau despre Ferestre, Păsări, Altare, Zodii, Heruvimi ş.a.m.d., tapiseriile ne vorbesc despre magia vieţii, armonia celestă şi energiile logosului.

Atunci cînd artista combină tehnica hautelisse (ţesătura pe verticală) cu „broderiile” („noduri tainice şi enigmatice” bucovineşti preluate din generaţie în generaţie de la strămoşii noştri), lucrările capătă un plus de înaripare şi de farmec. Spiritul picturii murale al mănăstirilor din Nordul Moldovei se regăseşte atît în faptul cromatic, cît şi în raportarea la sacru, la simboluri şi la semne.

Albastrurile, ocrurile, roşurile, pămînturile, alburile, griurile, multe regăsindu-se şi în scoarţele ţărăneşti, au ritm, claritate şi varii străluciri.
Pe un artist atît de complex şi atît de implicat în spiritualitatea cetăţii este aproape redundant să-l mai defineşti şi e superfluu să-i mai discuţi imaginarul, cu superlative, fiindcă el este intrat de mult în conştiinţa publică cu toată încărcătura valorică. Dar Cela Neamţu este şi o conştiinţă civică de excepţie, ceea ce o deosebeşte de mulţi dintre confraţi.
O expoziţie semnată Cela Neamţu, oriunde ar fi găzduită în lumea aceasta: într-un spaţiu umil şi anonim, într-un spaţiu sacru, într-unul generos şi recognoscibil sau sub cerul liber, naşte bucurii, emoţii şi o extraordinară linişte interioară, înfrumuseţată de muzici îngereşti.

Ceea ce este demn de atenţie în circuitul expoziţional românesc de azi (subliniez acest lucru) este că peste tot în ţară, în oraşe mari, cu tradiţie culturală semnificativă, dar şi în oraşe mai mici, însă cu aspiraţii şi potenţial cultural redutabil, se întîmplă evenimente vizuale ce contrazic mult hulitul autism faţă de actul artistic remarcabil.
Totul este să nu trecem pe lîngă ele nepăsători.

Iolanda Malamen

Prima doamnă a tapiseriei româneşti, la Iaşi

Eveniment de excepție la Galeria “Dana”, expoziția de tapiserie a artistei Cela Neamțu prilejuieste publicului din orașul nostru, dacă nu primul contact cu distinsa ieșeancă ce și-a onorat concitadinii și cu alte apariții anterioare – sigur surpriza unei compoziții cu lucrări în totalitate noi -, aspect subliniat și în prezentarea – și ea de excepție – a criticului Dorana Coșoveanu în cadrul vernisajului. Noi, dar încadrabile întru totul în permanențele spiritual-estetice ale unei opere care și-a cucerit o bine meritată recunoaștere, de fapt o supremație pe plan național, dar și locul distinct între vîrfurile ilustrând genul în arealul său internațional. Read more

La Iaşi, expoziţia de tapiserie Cela Neamţu – o sărbătoare a artei

Pe 1 septembrie 2008, ziua de început a anului bisericesc, la Galeria de Artă Dana din Iaşi a fost vernisată o nouă expoziţie de tapiserie a doamnei Cela Neamţu. Nume asociat cu cea mai importantă distincţie internaţională obţinută de vreun artist român – Medalia de Aur a Salonului Artiştilor Francezi 2006, evenimentul a atras un public atât de numeros, încât unii dintre participanţi au urmărit din stradă, graţie microfonului, partea sa de cuvântări. Read more