Atelier de creaţie

Expoziţia “Atelier – Cela Neamţu”, de la Muzeul de Artă Vizuală, adduce pe simeze lucrări recente ale uneia dintre personalităţile de marcă ale artei contemporane româneşti care şi-a definit, prin creaţia sa, prin participările frecvente la concursuri şi expoziţii naţionale şi internaţionale de tapiserie, un loc de excepţie în tapiseria contemporană românească.

În 1966, Cela Neamţu absolvea Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti şi în acelaşi an îşi făcea debutul expoziţional la Galeria “Orizont”. În cele patru decenii care au trecut de la debutul său, evoluţia Celei Neamţu s-a remarcat printr-o remarcabilă unitate a concepţiei vizuale şi a mesajului plastic. Moderniatea abordării se afirmă mereu într-o strânsă corelare cu repere ale tradiţiei:tradiţii ale tehnicii acestei arte nobile şi străvechi care este tapiseria şi simboluri care înglobează în substanţa lor semnificaţii cu valenţe perene.

“Arcadele”, “Coloanele”, “Păsările măiestre”, “Razele de lumină”, “Altarele” – impugn prin discursul plastic coerent şi prin monumentalitatea formelor adresate unor spaţii şi perspective de o largă respiraţie. Claritatea construcţiei imagistice provine adesea din cultivarea unor scheme compoziţionale bazate pe simetrie, amintind astfel prestanţa unor structuri clasice însoţite, în mod evident, de conotaţiile ideatice specifice.

Sensul ascendant al coloanelor, arcuirile de cupolă ale ferestrelor sau altarelor devin, în tapiseriile Celei Neamţu, sugestii ale legăturilor cu un univers unde guvernează o ordine superioară către care se îndreaptă aspiraţiile spiritului uman, într-o permanenţă ce depăşeşte contingentul timpurilor.

În acest context, frumuseţea şi rigoarea geometrică a formelor dezvăluie pulsaţiile unei vitalităţi interioare datorită culorii şi în special daorită acelei magii a luminii prezente în compoziţii; modul de dozare şi e ritmare a tonalităţii reci şi calde, dar şi alternanţa dintre suprafeţele cu materiale diferit prelucrate (haute-lisse, broderie, colaj, etc.) ce absorb sau degajă lumină fac parte dintr-o subtilă ştiinţă a artistei de a crea o atmosferă poetică. Reunind opere finite şi schiţe de concepţie, expoziţia deschisă la Muzeul de Artă Vizuală se doreşte o incursiune în acest univers al creaţiei, în laboratorul artistei, punând în evidenţă câteva coordinate ale lucrărilor Celei Neamţu: vocaţia sintezei dar şi cea a unei sensibilităţi şi a unei inventivităţi de unde nu lipseşte disciplina meseriei.

Sugestiile culturale ale simbolurilor concepute de ea – “Raza de lumină”, “Coloanele”, “Arcada”, “Cântecul”, etc. – sugerează o filozofie a existenţei unde lumina, frumuseţea compoziţiei şi bogăţia coloritului proclamă o fermă încredere în valorile superioare ale spiritului uman.

Coeziunea între aceste idei şi modul de a le transpune în imagine – monumentalitatea, eleganţa formelor, rigoarea execuţiei, dialogul cu spaţiul, lirismul reţinut, interferenţa figurativului cu abstractul – constituie secretul artei sale care exprimă simţul armoniei şi al echilibrului.

Mariana Tomozei Cocoş