La Iaşi, expoziţia de tapiserie Cela Neamţu – o sărbătoare a artei

Pe 1 septembrie 2008, ziua de început a anului bisericesc, la Galeria de Artă Dana din Iaşi a fost vernisată o nouă expoziţie de tapiserie a doamnei Cela Neamţu. Nume asociat cu cea mai importantă distincţie internaţională obţinută de vreun artist român – Medalia de Aur a Salonului Artiştilor Francezi 2006, evenimentul a atras un public atât de numeros, încât unii dintre participanţi au urmărit din stradă, graţie microfonului, partea sa de cuvântări.

Dar nimeni nu a plecat fără să se oprească îndelung în faţa tripticului care călătorise la Grand Palais de la Champs Elysées, pentru recunoaşterea de răsunet a artei contem-porane româneşti, a celor patru tapiserii destinate Complexului Ortodox de la Ierihon şi a celorlalte lucrări care, cum spunea cineva, transformaseră galeria într-o catedrală.

Cu un moderator de recunoscută eleganţă, criticul şi istoricul de artă Valentin Ciucă, discursurile au fost, fără excepţie, cele mai elogioase din câte am auzit la adresa unui artist plastic român. Dorana Coşoveanu, considerând că despre splendoarea lor, tapiseriile dnei Cela Neamţu vorbesc singure, s-a referit la efectul acestora – o terapie perfectă pentru lumea zbuciumată de acum – şi la locul pe care l-au cucerit – vârful piramidei în tapiseria românească, concurentă pentru Europa, America şi restul lumii. Artista, a povestit, lucrează greu şi cu tot sufletul, de aceea hotărârea de a dărui şapte tapiserii pentru cetatea ortodoxă din cel mai vechi oraş de pe pământ este admirabilă şi fără pereche: Nu cred că veţi mai întâlni un artist să-şi doneze creaţia şi sufletul pentru a arăta că în România aceasta se cheamă artă adevărată.

Plasticianul Ion Truică, animat de convingerea că trebuie să existe şi artişti credincioşi, care să se întoarcă la simetria, rigoarea, la regulile eterne ale artei, a vorbit cu admiraţie despre faptul că dna Cela Neamţu construieşte cu o credinţă absolută, crede în valorile cromatice pe care le desfăşoară într-o gamă de tonalităţi (24, poate 30) cum rar poţi să mai găseşti, duce mai departe structuri ale tapiseriei noastre vechi, într-un registru superior, lucrează cu îndârjire şi cuminţenie, cu dragoste de ţară şi are, în gândul şi în expresia plastică, sfinţenie. Evenimentul, a încheiat, este de excepţională valoare, o sărbătoare pentru Iaşi. La fel l-a apreciat şi prof. univ. dr. Gheorghe Macarie, apreciind şi albumul dedicat artistei de Dorana Coşoveanu drept unul din cele mai bune din istoria cărţii de artă româneşti. În ceea ce priveşte expo-ziţia, a mărturisit că îi evocă atelierul lui Brâncuşi din Oraşul Luminilor.

Despre dna Cela Neamţu a spus: Avem în faţă unul din marii creatori de tapiserie internaţionali, una din marile artiste ale lumii. Opera sa, sub semnul unui creştinism originar, cu atâta ardoare spre divinitate, este legată de reabilitarea sacrului în artă (după ce, de la 1502, cu ,,Răstignirea” de la Putna, tapiseria merge spre laicizare). Hrănind nevoia de îmbogăţire a sufletului cu valorile pierdute, creaţiile artistei ne duc într-o altă lume, care a existat. Finalul cuvântului a exprimat sentimentul dominant al participanţilor: ,,Vă mulţumim, Înaltă Doamnă a artei noastre şi universale!” Zidită în tapiseriile sale, în viziunea dlui Valentin Ciucă, Cela Neamţu vrea să comunice în infinit, întorcându-se deopotrivă spre sine însăşi, astfel că ideea de fereastră devine sinonimă cu libertatea, dar intervenţia criticului s-a axat cu precădere pe elogiul adus înaintaşilor – ,,punctul de la Putna”, Ştefan cel Mare (prin prezenţa atletului creştinătăţii într-una din ocniţe), Eminescu –, pentru ca în ultimă instanţă Cela Neamţu să ne trimită spre El, spre întâlnirea cu Dumnezeul din noi în raport cu marile mituri ale umanităţii.

Doamna Cela Neamţu, care a dorit să primească ,,binecuvântarea pământului natal, lucrările mele şi cu mine”, înainte de drumul celor patru spre Ierihon (Domnia Sa fiind originară din zona Iaşi) a mărturisit: ,,Mi-am văzut visul cu ochii!”

Ca şi soţul artistei, cunoscutul pictor Costin Neamţu, ca şi rudele de la Paşcani, ca şi proprietarul galeriei, ing. Mihai Pascal, ca şi artiştii plastici, scriitorii, intelectualii ieşeni prezenţi, participantele sucevene, Lucia Puşcaşu, preşedinta Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România, şi semnatara acestor rânduri, au fost bucuroase şi mândre de-a fi trăit aievea întâlnirea cu o mare artistă într-una din acele clipe după care inima tânjeşte o viaţă. În cleştarul acelei clipe, rămân cât noi: un munte de flori, sute de corole cu mireasma şi culoare la apogeu întoarse spre păsările ţesute din lână de aur de harul artistei Cela Neamţu, o schiţă a Complexului Ortodox de la Ierihon într-un colţ şi în apropiere Înalta Doamnă, stând pe o banchetă ca într-un jilţ voievodal, în vreme ce în stradă evenimentul continua să-şi reverbereze strălucirea şi miriarde de ochi o priveau prin ferestrele sale aşteptând continuarea poveştii.

Doina Cernica